„Cand s-o-mpartit norocu’“, asta-i imnul romanilor din lume!

08-12-2009

"Cantautorul a lansat de curand un nou album, „Colinde, Colinde“.

Nu putea sa-l numeasca altfel, pentru ca nu ar mai fi avut farmec. Intre doua concerte si alte multe drumuri, Ducu si-a facut timp si ne-a povestit despre acest album, Maramures, prieteni si sarbatori, pe care, orice ar fi, le petrece cu familia.

 

Zilele trecute v-ati lansat albumul „Colinde, Colinde“. Ce aduce nou materialul discografic?

 

Sunt vreo sase colinde pe care nu le-am inregistrat niciodata, dar ceea ce mi-am dorit si cred ca mi-a iesit ca noutate este soundul albumului. imi doream sa fie mult mai soft, mai cald, mai aproape de starea pe care o are fiecare dintre noi de sarbatori. De aceea am folosit cu preponderenta instrumentele reci care suna mult mai cald. iar interpretarea a venit de la sine... Orchestratiile ii apartin lui Mihai Nenita, el a gandit bine tot albumul, a apelat si la un alt coleg de scoala si de muzica, Cezar Cazanoi, care a venit cu instrumente de suflat si cu o interpretare exceptionala, si asa, incet, incet, s-a creat starea de care aveam nevoie. important a fost si aportul inginerului de sunet Victor Panfilov, care mi-a fost de mare ajutor. Acum daca trag linie si fac o retrospectiva, am scos un album de colinde din Maramures si Ardeal cu sprijinul a trei mari muzicieni care au deprins tainele muzicii la Chisinau: Mihai, Cezar si Victor. Poate suna paradoxal, dar cand ai langa tine profesionisti, iese cam ce-ti doresti. Nu pot sa-l uit pe colegul si prietenul Marius Batu, care, de asemenea, a fost alaturi de mine si la aceasta lucrare. in concluzie, un album de sarbatori - „Colinde, Colinde“ - realizat destul de in scurt ca timp, dar care a iesit bine fiindca toti cei care au contribuit la el sunt profesionisti. Daca adaug si partea grafica, foto, toate asigurate de producatorul albumului - Roton -, as putea concluziona ca au fost indeplinite toate conditiile unei reusite. Acum ramane ca publicul sa-si dea verdictul. De cativa ani, chitara lui Ducu Bertzi si vioara lui Mihai Nenita au devenit de nedespartit.

 

Cum l-ati cooptat pe Mihai?

 

Cu Mihai am inceput colaborarea in 2004 la albumul „Cantece din Maramures“. El este mult mai aproape de muzica jazz si, desigur, de clasic, dar a intrat in acest joc propus de mine si modul in care s-au desfasurat toate concertele mele l-a determinat sa ramana aproape, desi eu financiar nu pot sa-i asigur o rasplata la adevarata lui valoare. Prezenta lui constanta in proiectele mele denota faptul ca nu numai banii „decide“, ci si modul in care esti prezentat, respectat si iti place ceea ce faci. Ati spus intr-un spectacol ca in Maramures, zona de unde proveniti, colindele sunt speciale.

 

Ce credeti ca le face astfel? Mai exista acei culegatori de folclor de la care artistii isi luau cantecele?

 

Cred ca in colindele din Maramures se gaseste o muzicalitate speciala. Asta si datorita influentelor capatate de-a lungul anilor. Maramuresul este o zona in care s-au interferat foarte multe genuri de exprimare, constructii armonice, obiceiuri, traditii. Aceasta culturalitate interetnica a produs permanent. Tot ce a fost solid si de substanta a ramas. De aici o muzica total aparte, cu personalitate, in care fiecare anotimp, fiecare sarbatoare isi gaseste perfect ilustrarea. Daca te-ai nascut acolo si ti-ai pastrat toti porii deschisi nu ai cum sa nu asimilezi minunatiile locului. Apoi totul e simplu.

 

Ati fost in multe turnee in strainatate. Ce va cer, in mod special, sa le cantati romanii care s-au stabilit in afara granitelor?

 

„Cand s-o-mpartit norocu’“, asta-i imnul romanilor din lume. A trebuit sa-l cant si de doua ori intr-o seara. si ei il cantau plangand. Cu cat sunt mai departe de tara, cu atat emotia e mai mare la un spectacol. iar cand incep sa cante intr-o sala cateva sute bune de oameni, sincer, te cam pierzi pe scena. Sunt niste spectacole extrem de grele ca stare emotionala. Te simti sfarsit dupa o astfel de intalnire. Practic, pentru o ora, doua, tu esti puntea lor de legatura in timp si spatiu cu ce au lasat acasa: parinti, prieteni, copilarie, amintiri. Tu le aduci un pic de Romanie si ei pentru un moment se simt din nou acasa. Sunteti un muzician deschis. Faceti concerte caritabile, dati sanse tinerelor voci sa se descopere.

 

Mai mergeti prin licee in cautarea unor astfel de voci?

 

Dupa lansarea din 3 decembrie, de la Bucuresti, am plecat la Cluj. Unul dintre concerte a fost la un camin de batrani din Mociu, Cluj. stiau de la radio ca am sa vin la ei, erau ca niste copii care se bucurau ca a venit Mos Nicolae. Au pregatit si o mica sceneta de Craciun pe care au prezentat-o in fata mea, iar doamna Sava - cred ca cea mai in varsta dintre cei prezenti - a venit intr-un carucior si mi-a oferit o felicitare lucrata de dansii. Trebuie sa faci astfel de lucruri ca sa fii impacat. A doua zi, in Piata Unirii din Cluj, am cantat in fata a peste 4.000 de oameni. Pe tot parcursul concertului nu am auzit vreun telefon sau vreo strigatura. Desi a fost in aer liber, am cantat cu totii ca intr-o catedrala. Saptamana aceasta voi fi la iasi, la Sala Providenta, unde voi sustine un concert cu scopuri caritabile. in licee am inceput sa mergem cand inca traia Florian Pittis. Mergeam in licee, le cantam, Motu le vorbea, isi prezenta si cel mai nou proiect al sau, Radio3 net, mesajul era de a ramane aproape de muzica si poezia adevarata. intr-o epoca fast food, pericolul de a nu te mai stabili pe lucruri esentiale este mare. Ati fost si ati ramas un „rebel“ frumos. imi amintesc ca inainte de ’89 v-am vazut, la un moment dat, intr-un concert la Urziceni, erati in blugi, cu parul lung si cantati: „Am o mandra cat un miez, cand o cati pan pat o chierzi...“.

 

Ce fel de „mesaje“ primeati de la cele doua Cabinete?

 

Nu am avut probleme in acest sens, doar la inregistrari ma lasau sa le inregistrez dupa care plecau la „pastrare“. Cea mai mare satisfactie am avut-o in decembrie 1978, cand, intr-un concert la Sala Palatului cu Songul, m-am inteles cu ioan Luchian Mihalea sa cant o colinda; am inceput cu „Sculati, sculati boieri mari/ Seara de Craciun/ Sculati voi romani plugari/ Seara de Craciun“. Le priveam fetele uluite in timp ce cantam. Nu stiau cum sa reactioneze, daca sa se bucure, sa aplaude, Bucurestiul a fost intotdeauna o alta lume. La mine acasa se tineau sarbatorile, aici in schimb... Nu am patit nimic, doar Mihalea a luat niste mustruluieli de la directorul Casei Studentilor, care isi pazea scaunul. si l-a pazit bine ca a ramas pana la pensie pe el, dar in rest nimic. Nu eram atat de important pentru ei. Realizati o emisiune de folk la radio, aveti site, blog, primiti feedbackul publicului direct, sa spunem asa.

 

Ce va spun, ce va scriu fanii? Va „luati“ idei pentru piese si din povestile lor?

 

Emisiunea „Omul cu chitara“ o realizez cu Mihai Cosmin Popescu de 12 ani. Toti cei care au avut ceva de spus (de cantat) au fost difuzati. Pentru cei care sunt la inceputuri acesta e un sprijin. Mic, dar important. si datorita acestei emisiuni acum avem in tara peste 15 festivaluri de folk care lanseaza oameni noi. Noi suntem prezenti acolo, mediatizarea e importanta si oamenii capata curaj. De site-ul meu se ocupa Rares, care ma cearta ca trec zile si nu apuc sa le raspund unora. Am si eu momente cand nu mai stiu unde sa ma impart, dar incerc sa le acopar pe toate. Cele mai interesante lucruri le-am primit de la oameni care, desi nu pot spune ca erau fani, mi-au relatat ca intalnirea cu una din piesele mele le-a schimbat destinul. Au revenit asupra unor decizii si-mi multumeau. Asta este cea mai mare rasplata pe care poti sa o primesti.

 

Care considerati ca e cea mai mare implinire a dumneavoastra ca artist? Dar ca om? Dar dezamagire? Dezamagiri?

 

Artistic, cred ca mai am multe de facut si unele lucruri trebuiau facute mai devreme. Dar niciodata nu m-am grabit. Apoi, mi-as dori ca lumea sa fie mai buna, asta sper, ca prin muzica oamenii sa fie luminosi. Nu reusesti intotdeauna si asta e o dezamagire. Ca realizare pe plan artistic, „Cand s-o-mpartit norocu’“ e un cantec pe care l-am inregistrat acum 30 de ani si pe care nu e om sa nu-l cunoasca. Nu cred ca imi trebuie mai mult decat atat. Dupa lansarea de la Bucuresti a albumului „Colinde, Colinde“ ati pornit o serie de concerte prin tara.

 

Unde va „prind“ sarbatorile?

 

„Turneul de iarna“ l-am inceput la Budapesta, apoi Praga, dupa lansare am fost la Cluj, urmeaza Poiana Brasov, Focsani, Braila, Bucuresti (14 decembrie, la „Om bun“, iasi, 16, 17, Bucuresti 19 decembrie la Teatrul Masca, apoi Sibiu, Targu-Jiu, Bucuresti, din nou, pe 22 decembrie, Brasov si Timisoara, pe 26. Pe 24, 25 voi fi acasa cu ai mei, asa cum se cuvine."

fb
youtube

Abonează-te la newsletter aici: